Tipurile de fitinguri și clasificarea acestora în funcție de diferite criterii 

teava, tevi, fitinguri otel, carbon, fonta, inox, WPB, P265GH, P235GH, 314L,316L, alama, instalatii

Civilizația umană din prezent se bazează pe țevi pentru o mulțime de aplicații într-o diversitate de domenii, de la agricultura, la industria extractivă, chimică, siderurgică, etc. și până la asigurarea condițiilor optime de locuire cu confortul care azi este dat de apă curentă, termoficare și asigurarea aducțiunii de utilități în orice zone locuibile. 

Fără instalațiile în componența cărora intră țevile și fitingurile accesorii, societatea umană nu ar beneficia azi de combustibilii necesari punerii în mișcare a economiei globale. Aceste sisteme sunt indispensabile transportului de materii prime din gama țițeiului, gazelor naturale, a combustibililor rafinați. De asemenea, instalațiile din cadrul uzinelor, fabricilor din diverse industrii se bazează pe complicate sisteme de țevi și fitinguri care permit funcționarea în condiții optime a proceselor tehnologice. Nu în ultimul rând, agricultura și lucrările edilitare de orice tip folosesc, în mare măsură, alături de diverse tipuri și dimensiuni de țevi, o varietate de fitinguri și flanșe necesare asigurării conexiunilor dintre diverse segmente ale traseelor urmate.  

Tocmai despre fitinguri vei afla mai multe detalii în acest articol și despre diversele tipuri ale acestor piese atât de importante în majoritatea aplicațiilor industriale sau edilitare. 

Cuprins

1. Apariția și standardizarea fitingurilor în domeniul industrial 

2.  Clasificarea fitingurilor după materialele principale din care acestea sunt confecționate

3. Tipurile de fitinguri și principalele metode de conectare a țevilor prin intermediul acestor accesorii

Apariția și standardizarea fitingurilor în domeniul industrial

Înainte de industrializarea avansată de după finele secolului al XIX-lea, țevile și fitingurile accesorii erau confecționate în mod manual, iar dimensiunile acestora puteau varia de la un fabricant la altul. Curând, dezvoltarea industriei și creșterea nevoii asupra acestor elemente tehnice au determinat cerința ca țevile și fitingurile să fie produse în masă și, mai mult, să fie standardizate în ceea ce privește dimensiunile.

Standardizarea țevilor și a fitingurilor accesorii s-a bazat, desigur, pe nevoile economiei din acele vremuri precum și pe materialele cunoscute din care aceste repere industriale erau fabricate. Primul jalon după care s-au creat standarde in acest caz a fost diametrul interior al țevilor deoarece în funcție de această dimensiune se putea calcula debitul lichidelor care circulau prin țevi. 

Dar, pentru ca țevile să poată fi îmbinate între ele fără impedimente suplimentare a fost necesară și standardizarea diametrului exterior. Astfel, în scurt timp, metalurgia și procedeele de fabricație ale țevilor în special au cunoscut avansuri tehnologice fără precedent. Standardizarea s-a impus în tot mai multe domenii ale tehnologiei fiind înființate organisme naționale și internaționale în acest scop. Unul dintre aceste organisme care a dat denumirea unor standarde și din domeniul metalurgiei deci și al țevilor și fitingurilor este institutul German de Standardizare. Inițialele DIN – care sunt acronimul denumirii din limba germană a instituției menționate, ”Deutsches Institut für Normung”, înființată în anul 1917 și care azi cuprinde peste 30.000 de norme din cvasitotalitatea domeniilor tehnologiei. 

DIN este un standard german acceptat la nivel internațional, însă există și o ediție a standardelor europene care au fost acceptate și adoptate de acest organism. Aceste standarde adoptate sunt denumite DIN EN, desigur, urmate de un număr care indică descrierea reperelor identificate. 

Alte standarde folosite în cazul produselor din gama țevilor și fitingurilor sunt: 

  • ASME – American Society for Mechanical Engineers – una dintre cele mai mari organizații de standardizare din lume;
  • BSP – British Standard Pipe – sau standardul britanic pentru țevi și fitinguri;
  • ISO – celebrul deja organism de standardizare internațional care activează și în domeniul industrial al țevilor și fitingurilor;
  • JIS – Japanese Industrial Standards – sau standardele industriei japoneze în domeniu.

Clasificarea fitingurilor după materialele principale din care acestea sunt confecționate

Rolul esențial al fitingurilor este, desigur, acela de a conecta două sau mai multe segmente ale unui circuit alcătuit din țevi. Pe lângă acest rol esențial, cu ajutorul fitingurilor se poate schimba direcția țevilor după necesități și scenariile de aplicare. Astfel, se pot crea instalații complexe în care țevile au parcursuri complicate în funcție de proiectul instalației și de realizarea scopului acesteia. 

În ceea ce privește materialul din care acestea sunt fabricate, fitingurile se pot clasifica în mai multe categorii: aluminiu, bronz, cupru, oțel carbon, oțel inox, fontă, titan, plastic, polietilenă sau PE, polipropilenă sau PP, PVC sau policlorură de vinil dar și alte materiale precum ceramica, betonul, fibra de sticlă sau alte materiale compozite, etc. 

Corpul fitingurilor trebuie fabricat din aceleași materiale ca cele folosite la fabricarea țevilor unde sunt folosite drept conectori și, desigur, trebuie să îndeplinească unele criterii tehnice: 

  • Compatibilitatea materialelor cu cele folosite în instalație;
  • Standardele materialelor de construcție ale fitingurilor să fie asemănătoare cu cele ale țevilor (EN, DIN, EN DIN, etc.)
  • Materialele de fabricație ale fitingurilor trebuie să fie compatibile cu fluidele care vor circula prin instalație;
  • Fitingurile trebuie să fie capabile să suporte variațiile de temperatură atât ale ambientului cât și ale lichidelor care circulă prin instalație;
  • Fitingurile trebuie să poată rezista la presiunile sub care circulă lichidele din țevi;
  • Fitingurile trebuie să fie tratate împotriva coroziunii în mod similar cu tratamentul țevilor la care se folosesc.

Fitingurile din aluminiu – sunt folosite în zona de instalații sanitare, mai ales grație greutății reduse și rezistenței superioare la coroziune. Aliajele de aluminiu cu zinc, cupru, mangan, etc, sunt folosite pe scară largă la fabricarea fitingurilor rezistente. 

Fitingurile din oțel – sunt mai ales folosite în cadrul instalațiilor de transport ale gazelor naturale, sau lichidelor din gama țițeiului, apei, sau a aburului. De asemenea, fitingurile din oțel sunt folosite pe scară largă în construcții civile și industriale, electricitate, rafinării, industria constructoare navală și alte sectoare industriale. 

Oțelurile din care sunt fabricate fitingurile – asemenea țevilor la care sunt montate – sunt de mai multe feluri, în funcție de metodele de fabricație. 

  • Oțelurile galvanizate sunt ideale pentru folosirea în mediile corozive deoarece sunt acoperite cu un strat de zinc prin metode chimice. 
  • Oțelurile pe bază de carbon sunt mai durabile decât alte tipuri de oțel, ceea ce le face un material excelent pentru fabricarea fitingurilor. Oțelul carbon este maleabil și poate fi ușor folosit pentru crearea diverselor curbe sau forme în care sunt realizate fitingurile. 
  • Oțelurile inoxidabile sunt foarte rezistente la coroziune și la procesele naturale de oxidare deoarece conțin în aliaj un procent de crom. Fitingurile din inox sunt potrivite pentru aplicații ale instalațiilor sanitare casnice.  

Fitingurile din fontă – sunt mai ales folosite pentru instalațiile cu țevi împământate, cu precădere în zona construcțiilor civile cu aplicații la instalațiile sanitare, scurgeri, ventilații, etc. Fonta este durabilă și nu reacționează cu o multitudine de substanțe chimice fiind astfel un material ideal pentru aducțiunile de apă. În plus, maleabilitatea materialului face ca fitingurile din fontă să fie ușor de realizat în orice forme. 

Fitingurile din plastic – sunt o varietate foarte populară azi, mai ales grație prețului foarte mic de producție dar și a durabilității în aplicații care implică aducțiunea sau scurgerile de apă. Varietățile de materiale ale fitingurilor din plastic includ: 

  • PVC sau CPVC – polivnil cu varietatea sa poli-vinil-clorură, care este cel mai cunoscut material din care se pot realiza aceste obiecte, cea de-a doua categorie fiind foarte rezistentă la apă fierbinte.
  • PE – sau polietilenă – un material flexibil care poate fi lipit la cald
  • ABS – sau acrilonitril-butadien-stiren – un material de natură plastică din care se realizeaza fitinguri rigide și care este mai ieftin decât PVC-ul. 

Fitingurile din cupru – sunt folosite pe scară largă mai ales în cadrul instalațiilor sanitare sau de încălzire, mai ales acolo unde se folosesc și țevi din același material. 

Fitingurile din bronz – sunt realizate dintr-un aliaj de cupru și zinc. Aceste fitinguri sunt folosite în aplicații industriale acolo unde este nevoie de transportul gazelor inflamabile, diverselor substanțe chimice, etc. Bronzul este un material dur, rezistent la coroziune și cu proprietăți magnetice foarte reduse.

Tipurile de fitinguri și principalele metode de conectare a țevilor prin intermediul acestor accesorii

Fitingurile cunosc o varietate de forme și dimensiuni fiind create special pentru diversele aplicații și scopuri. Desigur, fiecare instalație cu țevi încorporate solicită anumite tipuri de fitinguri, dar se pot extrage anumite caracteristici comune ale acestor componente esențiale în ceea ce privește tipologia și funcțiile pe care le îndeplinesc. 

Fitingurile tip coturi – sunt întrebuințate atunci când se dorește schimbarea direcției parcursului unei țevi. Coturile au înclinații de 90 sau de 45 de grade și sunt utilizate în instalații de alimentare cu apă, transport substanțe chimice, agricultură, ventilații, etc. 

Fitingurile de tip cuplaj – sunt mai ales utilizate pentru a preîntâmpina scurgerile în cazul deteriorării țevilor și este necesar să fie fabricate la același diametru cu cel al țevilor. În general, se folosesc și garnituri din cauciuc care să asigure impermeabilitatea necesară.

Fitingurile de tip unire – sunt în special utilizate pentru a îmbina două țevi fabricate din materiale diferite pentru a împiedica coroziunea galvanică între acestea. Aceste fitinguri conțin componente de tip piuliță și filete la capete. 

Fitingurile reductoare – sunt utilizate în vederea diminuării debitului fluidelor transportate într-o instalație de la țevi cu diametru mai mare la țevi cu un diametru mai mic. 

Fitingurile tip T – au forma literei care le dă și denumirea și sunt utilizate pe scară largă la instalații sanitare. Fitingul T este alcătuit din două ieșiri și o intrare în unghi de 90 de grade intre ele. Ieșirile pot fi egale sau inegale. 

Fitingurile de tip cruce – au în plus o deschidere față de cele de tip T. Aceste fitinguri cu patru direcții sunt folosite mai ales în aplicațiile care implică circulația apei – irigații, sisteme antiincendiu, etc.

Fitingurile de tip adaptor – au rolul de a accesoriza țevile și a le înlesni îmbinarea atunci când acestea sunt de dimensiuni diferite. Aceste tipuri de fitinguri pot fi întâlnite mai ales în cadrul instalațiilor din PVC sau din cupru. 

Fitingurile de tip Y – au forma literei ”Y” și sunt folosite mai ales în cazul instalațiilor de drenaj. Ramurile fitingului Y sunt realizate la 45 de grade și asigură o scurgere superioară a apei față de fitingurile model T. 

În funcție de scopul pe care îl îndeplinesc, fitingurile pot fi clasificate astfel: 

  • Fitinguri care au rol de conectare a doua sau mai multe țevi pentru a crea un circuit al unei instalații;
  • Fitinguri care conectează secțiuni ale unei conduct;
  • Fitinguri care au rolul de a conecta o conductă la un anumit dispozitiv, asa cum este cazul, de exemplu, al unei pompe;
  • Fitinguri care au rol de modificare a direcției de transport a lichidelor sau gazelor transportate prin instalație;
  • Fitinguri care au rolul de a regla debitul substanțelor transportate prin conducte;

Principalele moduri de conectare a fitingurilor la capetele țevilor pe care le unesc sunt prin infiletare sau prin alunecare. În general, țevile din metal sunt unite mai ales prin fitinguri cu infiletare pe cand țevile din materiale plastice, deși pot fi înfiletate cu ușurință se mai pot uni prin intermediul fitingurilor prin alunecare, de cele mai multe ori la cald. 

Astfel, importanța fitingurilor în ansamblul ramurilor economice nu poate fi subestimată, fără aceste elemente eficiența diverselor tipuri de instalații și de trasee de țevi sau conducte fiind foarte greu sau imposibil de atins. Fitingurile au deci un rol esențial în toate domeniile industriale, agricole sau edilitare ori gospodărești fiind elemente indispensabile oricărui tip de instalație ce implică folosirea țevilor sau conductelor. 

Sursa foto: Pixabay.com.

Articole asemănătoare

Lasa un comentariu

Va rugam introduceti numele.
Va rugam introduceti adresa de e-mail.
Va rugam sa introduceti o adresa de e-mail valida.
Va rugam sa lasati un comentariu.