Țeava trasă versus țeava sudată – care sunt principalele diferențe?

Țeava trasă versus țeava sudată – Materiale și tehnologie

Cea mai importantă diferență dintre o țeavă sudată și o țeavă de trasă constă în proprietățile materiilor prime. Pentru produsele de ambele tipuri se folosește oțel de structură de calitate normală. Țevile sudate sunt realizate din oțeluri dure, rezistente la deformare și întindere. Produsele din ambele categorii sunt concretizate în două tipuri: metal feros și galvanizat. Dacă acoperirea anticorozivă pentru țevile trase nu este întotdeauna necesară, atunci, pentru țevile sudate, care sunt utilizate, în principal, pentru dispozitivul de alimentare cu apă, galvanizarea industrială este un mare avantaj. Tehnologia de fabricație a țevilor sudate și a celor trase este similară. Produsele sunt formate din tablă, iar marginile sunt sudate în exterior și în interior. În conductele trase, de apă și gaze, se efectuează o sudură armată. Producția se realizează pe linii automate, ceea ce permite producerea de produse de înaltă calitate în volume mari, într-un timp destul de scurt. În funcție de metoda de fabricație, țevile sunt împărțite în două mari categorii:

• fără sudură – produsele au o suprafață solidă omogenă;
• sudate – se disting prin prezența unei cusături drepte sau în spirală.

Țevile fără sudură sunt realizate prin metoda caldă sau rece dintr-un semifabricat cilindric gol. Manșonul de oțel este prelucrat în diferite moduri – forjare, presare, întindere. Piesele în exces sunt îndepărtate din piesa de prelucrat, lăsând o carcasă solidă de o anumită grosime. Țevile sudate se îndoaie dintr-o foaie de oțel plată. Cele trase primesc o formă închisă – rotunjită sau dreptunghiulară, iar îmbinările capetelor conectate sunt sudate.

Țeava trasă versus țeava sudată – Metoda de fabricare

Materia primă pentru producerea țevilor longitudinale din oțel este tabla de diferite grosimi. În condiții industriale, tăierea sa se efectuează pe mașini, formând semifabricate de lungime standard. Cusătura se sudează mai întâi din exterior (mai des prin sudură prin inducție), apoi se repetă procedura din interior, apoi se curăță cu grijă. În cazul conductelor de apă și gaz, lungimea este de la 4 la 12 metri. La produsele de înaltă calitate, nu sunt permise diferite tipuri de umflături, coroziune, bavuri și fisuri. În acest caz, pot exista mici lovituri sau zgârieturi care nu afectează funcționalitatea țevii. După procesare, produsele sunt trimise la procedura de aplicare a protecției anticorozive – galvanizare. Producătorii folosesc tehnologii diferite: de exemplu, galvanizarea la cald și la rece.

Țeava trasă versus țeava sudată – Domenii de utilizare

Structurile sudate sunt fiabile, dar nu pot rezista la temperaturi extreme sau presiune mare. Astfel de conducte sunt folosite pentru a transmite abur, gaz, apă, sunt instalate în comunicațiile de alimentare cu apă, conducte de gaz, rețele de încălzire ale sectorului privat sau întreprinderilor industriale. Țevile fără sudură au rezistență sporită, fiind rezistente la medii agresive, temperaturi și presiune ridicate. Absența unei cusături crește rezistența lor anticorozivă. Sunt instalate pe rețeaua principală de încălzire, pentru transportul petrolului, produselor de prelucrare a acestuia, gazelor, substanțelor chimice.

Avantajele și dezavantajele țevilor trase

Țevile fără sudură sau trase sunt realizate dintr-un bloc solid de oțel și nu au sudură, care poate reprezenta o zonă slabă (supusă la coroziune, eroziune și distrugere generală). Forma țevilor fără sudură este mai previzibilă și mai precisă în ceea ce privește rotunjimea și ovalitatea, în comparație cu țevile sudate. Principalul dezavantaj al țevilor fără sudură este prețul mai mare pe tonă, în comparație cu țevile sudate de aceeași dimensiune și clasă. Termenele de livrare sunt mai lungi, deoarece există mai puțini producători de țevi fără sudură decât țevi sudate. Este posibil ca țevile fără sudură să nu aibă o grosime constantă a peretelui pe toată lungimea, de fapt, toleranța totală este de +/- 12,5%.

Avantajele și dezavantajele țevilor sudate

Țevile sudate sunt mai ieftine decât țevile fără sudură, deoarece sunt fabricate folosind bobine de oțel ca materie primă în fabrici de producție mai puțin complexe. Țevile sudate au timpi de producție mai scurți decât țevile fără sudură, deoarece baza de producție este mai mare. Țevile sudate au aceeași grosime a peretelui, deoarece sunt realizate folosind bobine (sudate) sau table, ambele supuse unui control strict de toleranță. Principalul „defect” inerent țevilor sudate este că prezența unei suduri este un factor de slăbiciune. Deși acest lucru ar fi fost adevărat în trecut, odată cu dezvoltarea tehnologiei de sudare în ultimii zece ani, acest lucru devine din ce în ce mai puțin relevant.

În concluzie, țevile sudate sunt o alternativă absolut acceptabilă la țevile trase și ajută utilizatorii finali să reducă prețurile și timpii de livrare cu 20-25%.

Sursa foto: unsplash.com

• Mascarea țevilor din baie, o soluție de design care îți salvează sănătatea
• Mascarea țevilor de la centrala termică – sfaturi și idei utile!
• Transportul prin conducte – Ce se transportă prin conducte și ce tip de țevi se utilizează, de la caz la caz
• Țeava trasă versus țeava sudată – care sunt principalele diferențe?
• Izolația țevilor exterioare de apă împotriva înghețului – Soluții pentru o instalație durabilă