Cuprins
Îmbinarea a două sau mai multe piese de metal a fost destul de complicat de pus în practică de-a lungul timpului, cel mai adesea folosindu-se nituirea ce reușea să realizeze uniri puternice, dar cu muncă intensă și cu anumite dezavantaje tehnice. Odată cu descoperirea tehnicii sudurii, lucrurile s-au îmbunătățit exponențial, existând în prezent numeroase tehnici și aparate de sudură potrivite pentru orice tip de metal și pentru orice situație. De regulă, sudura este o operațiune tehnică simplă, ușor de făcut chiar și de amatori, dar îmbinarea anumitor metale, cum ar fi oțelul inoxidabil, necesită o atenție sporită, în așa fel încât procesul să decurgă corect, iar sudura să corespundă cerințelor.
În articolul de mai jos vei afla care sunt modalitățile de sudură ale pieselor, tuburilor sau țevilor din oțel și care sunt elementele speciale de care vei ține cont pentru obținerea unor rezultate cât mai aproape de perfecțiune.
Cum se face sudarea pieselor din inox
Oțelul inoxidabil este preferat în anumite domenii, cum ar fi industria alimentară, farmaceutică sau petrochimică, dar și la transportul gazelor sau lichidelor fierbinți, cu presiune înaltă. Acest material este dorit deoarece rezistă la coroziune, la șocuri tehnice și mecanice și este inert față de substanțele transportate.
Un dezavantaj al acestui material este dificultatea realizării unor suduri de calitate și a unor piese din oțel inoxidabil. Această operațiune nu necesită o deprindere tehnică superioară față de sudura tehnică obișnuită, dar sunt necesare anumite precauții, ușor de pus în practică de către oricine. În privința întrebării ”Cu ce se sudează inoxul?”, răspunsul este unul simplu. Practic, acest lucru se poate face cu orice aparat de sudură, dar cu precauțiile de rigoare.
Pentru sudura pieselor de oțel inoxidabil se pot folosi patru tehnici, fiecare cu avantaje și dezavantaje proprii:
- Sudarea manuală, cu electrod învelit, este cea mai la îndemână pentru că nu necesită un aparat de sudură complicat. Sudura se face prin intermediul unui arc electric, care topește interiorul electrodului ce se va transforma în material de umplutură. Învelișul electrodului se transformă prin ardere într-un gaz de protecție împotriva oxidării materialului;
- Sudura WIG reprezintă o sudură electrică într-un mediu de gaz protector, cu electrod nefuzibil, ce are ca avantaje ușurința folosirii procedeului, eliminarea stropilor de adaos și posibilitatea sudării unor piese foarte subțiri. Un dezavantaj este prețul destul de mare al aparatului de sudură;
- Sudura de tip MIG/MAG e tot un tip de îmbinare în arc electric, în mediu de gaz protector, dar cu ajutorul unui electrod fuzibil;
- Sudura orbitală reprezintă un tip special, în mare parte automatizat, destinat îmbinării țevilor sau tuburilor de inox. Sudorul nu are decât de montat în suport cele două piese, iar sudura se va face automat, prin mișcarea capului de sudare.
Elemente de care trebuie să se țină cont pentru realizarea unei suduri inox de calitate
În teorie, orice persoană care are ceva experiență în acest domeniu va putea să aplice procedeul și în cazul pieselor de inox. Dacă se dorește ca îmbinarea să fie rezistentă, estetică și să nu dăuneze rezistenței la coroziune, atunci sudorii amatori sau profesioniști trebuie să țină cont în cazul oțelului inoxidabil de următoarele elemente:
- Selectarea corectă a materialului de adaos trebuie să se facă pentru a asigura caracteristicile de rezistență ale îmbinării. În cazul sudării manuale există electrozi speciali pentru sudura inox, specialiștii recomandând alegerea unora de același tip cu varianta de oțel sudată. Aceeași precauție trebuie luată și pentru sârma de adaos la sudarea WIG sau MIG;
- Pregătirea îmbinărilor se va face în funcție de grosimea materialului de sudat, existând mai multe tehnici potrivite fiecărui caz. Regulile în cazul inoxului sunt aceleași ca în cazul îmbinării altor materiale;
- Curățenia la locul sudurii este mai importantă la inox față de alte materiale. Zonele îmbinării trebuie să fie curate, fără urme de ulei sau alte substanțe care ar putea să ducă la rezultate imperfecte;
- Curățarea zonei de sudură trebuie făcută după realizarea operațiunii, fie prin procedee mecanice, fie cu ajutorul unor operațiuni chimice sau electrochimice. Dacă se sare peste această operațiune, este posibil ca zona sudată să se oxideze și să se distrugă în timp.
În concluzie, meșterii amatori sau profesioniști nu trebuie să se sperie de acest procedeu, care nu este unul complicat, ci trebuie să-și ia precauțiile necesare pentru o operațiune de cât mai bună calitate.
Surse foto:
shutterstock.com
ro.pinterest.com
- Racordarea aragazului la gaze – pași și măsuri de siguranță
- Montarea robinetului cu sertar – ghid util pentru simplificarea acestui proces
- Forjare – ce presupune acest proces și care este rolul său în industria metalurgică
- Oțel galvanizat sau zincat – materiale rezistente și versatile
- Mascarea țevilor din baie, o soluție de design care îți salvează sănătatea
Lasa un comentariu