teava, tevi, temperaturi scazute, otel, otelcarbon, P215NL, P265NL, P275NL, P355NL, grad 6,

Țevile reprezintă piese esențiale în domenii variate, precum instalații sanitare, industria chimică, alimentară, transportarea lichidelor sau aburului etc. De-a lungul timpului au fost utilizate diferite tipuri de țevi, din materiale metalice sau plastice, cu avantaje și dezavantaje pentru fiecare tip în parte. Unul dintre criteriile de alegere este rezistența față de diverși factori, cum ar fi înghețul, presiunea sau coroziunea, în această privință neexistând o singură alegere, deoarece unele materiale rezistă bine la presiune, dar nu la acțiunea unor agenți corozivi, iar altele trec bine printr-un îngheț, numai că sunt vulnerabile în fața șocurilor mecanice.

În articolul de mai jos vei afla care sunt principalele tipuri de țevi rezistente utilizate în România, precum și avantajele și dezavantajele lor în ceea ce privește folosirea în diferite medii adverse.

Cuprins:

1. Tipuri de țevi rezistente la îngheț și alte scenarii specifice

2. Rezistența țevilor în funcție de materialul de construcție

1. Tipuri de țevi rezistente la îngheț și alte scenarii specifice

În multe domenii industriale sau casnice se întrebuințează o serie întreagă de tipuri de țevi, fabricate din diverse materiale potrivite în împrejurări de tot felul:

Țevile din oțel, laminate la cald sau trase la rece, au o gamă largă de întrebuințări datorită rezistenței lor în timp, a prețului accesibil și a ușurinței de montaj. În plus, sunt disponibile la diametre exterioare cuprinse între 10 și 700 mm, în cazul țevilor fără sudură, și între 21 și 2540 mm, în cazul țevilor sudate;

Țevile din PVC sunt utilizate, în special, pentru aducțiunea de apă în realizarea canalizărilor și a instalațiilor de irigare. Sunt simplu de montat, au dimensiuni variabile și sunt disponibile în numeroase locuri din țară;

Țevile din fontă se folosesc mai ales pentru construirea sistemelor de drenaj sau de canalizare, deoarece nu ruginesc și rezistă foarte mult timp în condiții de umiditate sporită;

Țevile de tip PEX sunt fabricate dintr-un material compozit, plastic – metal, îmbinând avantajele acestora și sunt întrebuințate la instalațiile sanitare și de încălzire;

Țevile din cupru au o estetică deosebită, datorită culorii plăcute și a posibilităților de îmbinare artistice. În plus, cuprul nu ruginește, este rezistent la șocuri fizice, dar necesită o investiție mai mare comparativ cu alte tipuri de materiale.

2. Rezistența țevilor în funcție de materialul de construcție

Rezistența față de factorii de mediu sau de alți factori este importantă, pentru că țevile transportă lichide ce nu trebuie să iasă în afara sistemului în locuri nedorite. Fie că este vorba de apă sau de lichide industriale, cu potențial periculos pentru mediul înconjurător și pentru oameni, nu este de dorit apariția unei situații în care țevile să se spargă din cauza unei alegeri greșite.

Instalatorii pricepuți vor ști să observe ce lichide vor fi transportate, la ce temperaturi și presiuni, dacă sunt sau nu corozive, dacă traversează medii cu temperaturi sub zero grade sau prea ridicate. Nu există un material minune, care să fie rezistent în orice condiții: de aceea, se vor pune în balanță avantajele și dezavantajele materialului care urmează să fie folosit.

În utilizarea țevilor rezistente se urmăresc, în general, patru criterii esențiale:

Rezistența față de presiune este necesară, mai ales în anumite industrii, unde lichidele sau aburul transportat prin aceste conducte pot să ajungă la presiuni impresionante. În această privință, cele mai bune rezultate sunt oferite de țevile din oțel laminat, fără sudură, care nu cedează nici la presiuni ce ar distruge în totalitate alte tipuri de conducte;

Rezistența la îngheț trebuie să fie luată în considerare dacă țevile trec prin zone cu temperaturi sub zero grade, fie natural, în timpul iernii, fie prin diverse incinte răcite în mod artificial. Se știe că apa care îngheață are o creștere de volum de aproximativ 4%, ceea ce poate distruge o țeavă care nu este elastică. Astfel, în aceste condiții adverse se va evita folosirea materialelor cu ductilitate redusă, cum ar fi oțelul, preferându-se în schimb, țevile de PVC sau din polipropilenă;

Rezistența la coroziune este un criteriu în industria chimică sau alimentară, unde lichidele ce tranzitează țevile pot afecta structura acestora. Un material care rezistă cu succes în aceste condiții este oțelul inoxidabil, care nu ruginește și care este inert chimic față de majoritatea lichidelor;

Rezistența la șocuri fizice trebuie să fie urmărită atunci când peste țevi trec utilaje sau persoane, oțelul fiind în această privință un material ce își face datoria cu prisosință.

În concluzie, alegerea unei țevi rezistente reprezintă o obligativitate de care trebuie să se țină cont pentru a nu apărea situații nedorite, cu potențial distructiv imens.

Surse foto: Shutterstock.com.